Agență – Elementul plus în psihoterapia traumei

În domeniul psihoterapiei traumei, agenția se referă la capacitatea unei persoane de a acționa și de a face alegeri care sunt în concordanță cu sinele său adevărat, chiar și în fața unor circumstanțe dificile sau provocatoare. În cazul persoanelor care au suferit o traumă, acest sentiment de agenție poate fi compromis, deoarece acestea au învățat să se adapteze la situațiile dificile prin deconectarea de corpul și emoțiile lor sau ce simt cu adevărat sau prin faptul că se bazează pe mecanisme externe de adaptare.

Din punct de vedere NARM™ (Neuro-Affective RelationalModel), restabilirea sentimentului de agenție la clienții care au suferit o traumă este un element central în psihoterapie. Potrivit NARM™, cheia pentru a restabili agența este de a ajuta clienții să dezvolte o conștientizare mai profundă a propriei experiențe interne și de a-i sprijini în alegeri care sunt aliniate cu sinele lor adevărat.

În NARM™, terapeutul ajută clientul să recunoască tiparele de deconectare și strategiile de supraviețuire și să dezvolte abilități pentru a conține emoțiile sale, a-și regla sistemul nervos și a rămâne prezent în corpul și emoțiile sale. Ajutându-l pe client să dezvolte o mai mare conștientizare de sine și autoreglare, terapeutul îl sprijină pe client să își recapete agenția și să facă alegeri care sunt aliniate cu valorile și obiectivele sale.

Un aspect cheie al abordării NARM™ privind agenția este accentul pus pe o relație terapeutică sigură și de susținere în care clientul se poate simți văzut, auzit și validat. Prin oferirea unui recipient sigur pentru experiența clientului, terapeutul îl ajută pe client să construiască încrederea și să dezvolte un sentiment de agenție în relația terapeutică. Cu cât clienții dezvoltă o mai mare conștientizare de sine și autoreglare, își recuperează starea de agenție și crește capacitatea de a face alegeri care sunt aliniate cu sinele lor adevărat.